Fiecare stat are propriile legi cu privire la compensarea muncitorilor. Angajatii din aproape orice industrie sunt protejati in temeiul acestor legi, iar angajatorii platesc asigurari compensatorii pentru acestia. In schimb, angajatorii sunt in general scutiti de orice raspundere in cazul in care un angajat este ranit.
Munca in agricultura se claseaza printre primele trei cele mai periculoase industrii ale tarii. Rata de fatalitate pentru muncitorii agricoli, indiferent daca lucreaza in domeniul plantarii de cereale sau a pomilor fructiferi, este de sapte ori mai mare decat rata medie din alte ocupatii. Muncitorii din agricultura planteaza pamantul, cara ladite, se urca pe scari cu saci de 50 sau 100 de kg in spate, ambaleaza si sorteaza fructele si legumele intr-un ritm rapid. Ei sunt de asemenea expusi la pesticidele toxice din mediul de lucru.
Leziunile comune in activitatea agricola includ: fracturi la cadere, leziuni oculare sau de la produse chimice, de la moloz sau de la echipamentele agricole; entorse si leziuni repetitive de la ridicari, indoiri si sortari si rani deschise de la cutite sau echipamente, intoxicari cu substante toxice din cauza pesticidelor. De asemenea se pot electrocuta sau pot avea un accident in timp de conduc masinariile.
In ciuda riscului prezent in executarea lucrarilor in domeniul agricol, chiar daca e vorba de legume si fructe sau cresterea bovinelor, multe state nu cer angajatorilor sa le faca angajatilor lor asigurari de sanatate. In caz de prejudiciu, acesti lucratori se pot confrunta cu perspectiva de a fi nevoiti sa plateasca pentru facturile medicale, in cazul in care nu au asigurari proprii. De asemenea, ei nu ar fi eligibili pentru rambursari salariale cu exceptia cazului in care au achizitionat o asigurare separata in caz de handicap. In plus, din cauza lipsei de legislatie privind protectia si compensarea lucratorilor, multe leziuni nu sunt raportate.
